Trimis: Mie Noi 01, 2006 6:58 pm Titlul subiectului:
In cazul meu, nu ca nu am acceptata la inceput, dar parintii lui (in special mama) nu credeau intr-o relatie la distanta si de felul asta (da, la inceput a fost mai greu cu noi, cu distanta, dar am trecut si peste asta si ne-am descurcat). Apoi, vazand ca timpul trece si fiul e tot mai indragostit si implicat in relatie si fericit, au inceput sa se mai domoleasca... Apoi dupa ce m-au cunoscut s-au linistit si m-au introdus in cercul lor... Dupa mutarea npastra in casa noua si inainte si MAI ALES dupa casatorie, ma vad ca pe fiica lor, au acceptat situatia asta mixta..Adica eu fiind de alta nationalitate si suntem in relatii super... Bineinteles acum sunt koritsi lor si ei sunt mitera (mama) si pateras (babas)...Ma iubesc si tin la mine mult acum...
Asta e la greci din cate am observat. La inceput suntem mai susceptibili MAI ALES CU STRAINII, dar apoi se obisnuiesc cu persona si cand apuca sa o cunoasca o indragesc sincer si neconditionat...
Asta e experienta mea...
By the way, Mirela cum a fost in cazul tau???
Trimis: Mie Noi 01, 2006 7:00 pm Titlul subiectului:
Ah si cand parintii mei s-au cunoscut cu ai lui la nunta a fost superrrr, ca si cand s-ar fi cunoscut de un secol... Super natural si normal... Am fost uimita
Trimis: Mie Noi 01, 2006 7:21 pm Titlul subiectului:
Si pentru noi a fost grea distanta...parintii lui stiau de existenta mea ,dar nu spusesera nici da nici ba, doar ne-am pomenit cu ei de Craciun( atunci locuiam in State) si m-au indragit de la inceput, de fapt, si asta e culmea, chiar soacra mea a spus sa ne casatorim, noi vroiam sa mai asteptam, dar daca am vazut cum stau lucrurile, ne-am luat de manuta si am mers la City Hall....ai mei l-au cunoscut dupa casatoria civila si nu au avut nimic de obiectat, aveau incredere in alegera mea...acum am inpresia ca il indragesc chiar mai mult decat pe mine...nu stiu daca asa ceva e cu putinta, dar e foarte lipicios:)...
Deci, bravo tie Lionqueen, ai trecut marele hop...cunosc cazuri care nu au reusit sa treaca acest prag din cauza prejudecatilor...noi suntem norocoase...
Trimis: Mie Noi 01, 2006 7:30 pm Titlul subiectului:
Intr-adevar Mirela, suntem norocoase sa nu avem acel gen de soacra (si socrii) capcauni... Tatal meu (si mama, dar ea este mai diplomata) n-a placut niciodata niciunul dintre iubitii mei si pretendentii mei... Nu stiu de ce, se purta rece, chiar nepoliticos cu ei... Atunci i-am promis tatalui meu (care apropo acum se simte bine) ca nu o sa-i mai prezinti niciunul dintre iubitii mei decat o sa-l anunt cand e data nuntii mele... Niste ani asa am facut, nu i-am mai prezentat niciunul dar am simtit din prima clipa ca trebuie sa il prezint pe sotul meu. Si de cand l-au cunoscut in Romania pt, prima data amandoi parintii s-au atasat de el si l-au placut SPRE SURPRINDEREA MEA foooarteee mult. Cum ai spus si tu acum il indragesc, am impresia cateodata mai mult decat pe mine.... Acum suntem copiii lor...Si, exact ca sotul tau, si el este foooooarte lipicios si prietenos, nu numai cu parintii, cu toata lumea... De la vanzatoarea din magazin pana la soferul de taxi... Se apuca sa vorbeasca cu toata lumea... Eu nu ca nu sunt prietenoasa, dar nu sunt atat de comunicativa cu toata lumea ca el......
Trimis: Mie Noi 01, 2006 9:04 pm Titlul subiectului:
parintii lui???? sceptici de la bun inceput...retinuti fatsa de straini, poate si pentru ca sunt dintr-o insula unde lucrurile stau putin diferit fatsa de continent... am luptat amandoi pentru relatia asta...multi ani...si acum el e acolo, eu aici in Romania...va trebui sa ne hotaram ce facem..nu se mai poate continua cu relatia la distanta...trec anii si nu se mai intorc...
Trimis: Joi Noi 02, 2006 12:55 am Titlul subiectului:
Te inteleg perfect Elissa... Si eu am fost in situatia ta... A fost relatie la distanta la inceput, vizite o data la 2 luni, 1 luna si jumatate, internet, camera, telefoane, sms-uri... Dar, pot sa-ti spun ceva: daca acest baiat este intr-adevar pt. tine si al tau de acolo de sus, lucrurile se vor aranja foarte firesc si va veti implini si rezista la orice distanta, daca nu, poate sa fie langa tine 24 din 24 ore, si relatia va muri... Ba din contra, sa stii ca in cuplurile cu iubire adevarata si care sunt destinate, distanta chiar face relatia mai puternica SI O INCEARCA. Daca rezista la asta, va rezista la orice altceva, crede-ma. In cazul nostru, acest lucru ne-a maturizat si pe noi si relatia si chiar ne-am cunoscut mai bine pe noi, limitele si asa mai departe si cand am reusit sa fim impreuna pt. mult timp, am apreciat de 2 ori acest lucru... Stii, cand lucrurile vin se intampla prea repede, cred ca si repede se sting. Cu cat lupta este mai dificila si mai mare, cu ata rezultatul este mai valoros si il apreciezi mai mult... Daca ne-ar veni lucrurile din prima pe o tava de argint, crezi ca le-am aprecia... Ne-am satura prea repede de ele, asa cum au venit si nu le-am aprecia, caci nu am depus nici un efort pt. a le obtine.
Despre parintii lui nu te panica prea tare... Asa sunt la inceput si e normal... Cand te vor cunoaste mai bine (apropo v-ati cunoscut deja), se vor inmuia si mai ales daca vor vedea ca nu au incotro, adica ca fiul lor deja si-a facut hotararea si decizia. Vor fi pusi in fata faptului implinit si va fi prea greu sa se mai impotriveasca. Plus ca si viitorul tau sot trebuie sa fie foarte ferm cu ei si cu ce vrea. Daca il vor vedea asa, se vor schimba. Ai incedere. In cazul meu, lucrurile au fost cam asa deasemeni.
Trimis: Joi Noi 02, 2006 1:07 am Titlul subiectului:
E ciudat, caci tocmai pt. ca sunt de pe o insula (unde sunt muuuulti turisti in mod obisnuit), ar trebui sa fie mai deschisi.
In partea cu hotaratul ai dreptate (mai ales ca sunteti de multi ani impreuna)... Si in cazul nostru a fost la fel... Am rezistat cat am rezistat, ne-am invat "lectiile", apoi a devenit cam dificil si dureros de fiecare data cand trebuia sa ne spunem bye bye pt. a o perioada si am ajuns in acelasi punct. Ce facem? Nu mai putem continua asa. Trebuie sa facem ceva cu asta. Am discutat mult, si singura solutie oricum era pt. mine sa ma mut. Nu numai ca grecii nu se relocheaza de obicei, dar are un serviciu stabil si cu un super salariu si era pacat sa renunte la toate astea. Eu oricum demisionasem de curand si hotarasem ca nu-mi mai trebuie cariera si stres si pe bani putini, ci o viata linistita si poate un job mai jos decat pregatirea mea initiala, dar fara bataie de cap, cu bani mai multi si, de ce nu, care sa ma implineasca mai mult. Nu am renuntat la prea mult si deciziile mi le-am luat singura asa ca nu regret nimic. E mai greu sa-ti stii parintii la distanta, mai ales ca am fost fooooarte atasata de mama mea. Este prietena mea cea mai buna, dar asta e... Femeia urmeaza barbatul si mai ales daca acesta merita, si isi construieste viata si familia ei la un moment dat. Asta e legea firii. Si parintii se obisnuiesc cu asta, o realizeaza si daca isi vad copilul fericit si ca s-a dus la mai bine cum s-ar spune, sunt si ei fericiti.
De cati ani sunteti impreuna? El a studiat in Ro??? Sunt sanse sa va rezolvati situatia? Adica el are un job in Gr., un loc unde ati putea sa stati impreuna?
In cazul nostru, mutatul impreuna a intarziat pt. ca nu aveam un loc al nostru, dar... Am avut noroc si cel de Sus a aranjat lucrurile in asa fel incat ne-am construit in final cuibusorul nostru, cu totul nou, dupa gusturile noastre, modern , intim si dragut. Noi am reusit totul dupa 1 an si 2 luni si ne-am casatorit dupa 1 an si 5 luni... Suntem "fresh" cum s-ar zice, dar fooooarteee maturizati dupa tot tam tamul prin care am trecut si mai puternici...
Trimis: Joi Noi 02, 2006 10:16 am Titlul subiectului:
Draga mea Lionqueen,
imi place felul tau de a vedea lucrurile, si in mare parte (95%) sunt de acord cu tine. Insa fiecare cuplu cu specificul lui.
In cazul meu: el a studiat medicina in Romania, insa nu vrea sa profeseze ca medic in continuare nici in Grecia, nici in Romania. Plus ca de cand a terminat facultatea, nu isi gaseste un job stabil la el in tara...asta face ca noi sa taraganam decizia noastra de ceva timp: mai ramanem sau nu impreuna? daca da, unde ne stabilim??
Eu am job aici in tara, destul de bun...acolo sunt constienta ca va trece ceva timp pana sa gasesc ceva de lucru..si sigur la inceput va fi ceva sub nivelul pregatirii mele!
As putea merge in Grecia, sa abandonez job din Romania, insa acolo el nu are job..eu nu am job..iar in relatia cu parintii lui, el s-a distanta foarte mult de ei (tot din cauza ca au fost impotriva noastra) si nu da inapoi, e f f f hotarat, incapatanat in privinta asta.
Iata in cateva randuri o situatie ce pare fara iesire..o situatie delicata a doi oameni care se iubesc, insa totul din jurul lor pare sa fie impotriva lor....
Trimis: Joi Noi 02, 2006 12:04 pm Titlul subiectului:
buna fetele,
Acum am intrat si eu pe forum.Sunt la birou si asa intr-o mica pauza va scriu cate ceva.
Apropo,ca discutati de familia lor.Eu i-am cunoscut in primul an al prieteniei noastre,am mers in vacanta la santorini si la intoarcere am ramas la atena la el acasa.Ai lui s-au purtat f bine cu mine.Mi-a fost cam greu cu comunicarea,de fapt cu greaca ca ai lui nu stiu engleza si eu tocmai incepusem sa invat la greaca.Inteleg dar imi este greu sa corbesc.
Viitorii mei socrii m-aui placut din prima clipa,la fel si eu si m-am atasat mult de toti.Sunt tineri(au pana in 50ani)si sunt detul de deschisi in conceptii.Nu au probleme ca sunt straina.Merg in fiecare
Anul trecut,dupa 3 ani de prietenie,al meu prieten le-a spus ca noi avem planuri de viitor.Anul acesta el a terminat medicina si ar fi trebuit sa plecam acolo.Dar datorita faptului ca este greu cu recunoasterea si apoi cu lista de asteptare din spitalele grecesti pt specializare,am decis ca este mai bine sa faca aici specializarea.
Elisa,scuze ca nu am avut timp de messg,.Si eu sunt in aceesi situatie cu tine.Acum al un job fain,bine platit,si ma gandesc ca imi va fi destul de greu cand vom pleca acolo.Va mai dura ceva vreme pana o sa imi pot gasi un job la acelasi nivel.
Hai,ca v-am innebuinit cu ale mele..
Va pup
Trimis: Joi Noi 02, 2006 12:44 pm Titlul subiectului:
Imi pare rau pt. tine Elissa si mai ales ca suni cam dezarmata deja... Te rog nu-ti pierde speranta. Atata timp cat mai exista speranta, exista si o sansa si una din vorbele mele favorite este: ORICE PROBLEMA ARE O SOLUTIE... Incearca sa te relaxezi un pic, si in momentul cand o sa reusesti asta totul se va rezolva intr-un fel... Si eu m-am framantat foooooaaaarteeee mult, dar in momentul in care m-am calmat si am zis "ce-o fi o fi", ma las in voia sortii, lucrurile au inceput sa mearga si sa se aranjeze surprinzator si pt. mine. Niste bani pe care el ii astepta la anul s-au dat mai devreme,anul asta in primavara si... iata... rezolvarea.
Despre prietenul tau, e pacat ca a studiat atatia ani (vreo 6 cred) si o facultate atat de dificila si vrea sa renunte acum la tot si sa nu profeseze... Chiar dentista mea din Gr. a studiat in Ro. la Iasi, si acum profeseaza bine mersi aici intr-un cabinet particular si e super...
Poate cao solutie ar fi pt. el sa se mute in Ro, daca asa stau lucrurile. Cel putin stie limba, poate sa-si deschida sau sa profeseze intr-un cabinet particular sau sa fie director de vanzari la o firma de medicamente sau altceva (se angajeaza in acest domeniu numai persoane cu facultatea de medicina sau farmacie), salariu este foarte bun, fiind companii particulare. Cand controlam Spitalul Militar din Bucuresti, eram un pic geloasa pe directorii de vanzari care veneau pe acolo, nu numai ca aveau masina si un program lejer dar leafa lor era cu multttt mai mare decat mine care lucram la stat...Si fara asa mult stres...
Si inca un aspect... Daca el este asa distantat de parinti, trebuie sa te gandesti o data in plus la lucruri. Chiar daca isi gaseste un job in Gr si o casa, tu vei fi COMPLET SINGURA, fara nici un ajutor si fara o persoana la care sa poti apela pt. un sfat sau altceva, inafara de el...Eu discut orice cu sotul meu si el e sprijinul meu, dar totusi... stiind acum ca am si falilia lui de partea mea, sunt cu mult mai linistita...Iti da o siguranta si o placere sa o mai suni pe mama lui din cand in cand si sa ceri un sfat sau doar sa vorbesti, sau cu sora lui care e tanara si destupata la cap.
Trebuie sa te gandesti bine si sa va decideti intr-adevar. Si, cum ai spus si tu, ca nu-ti pierzi timpul si pretiosii ani stand in incertitudine... Vorbesc toate astea din experienta, sa stii... si nu incerc sa joc rolul Doctorului Sufletelor...Prin toate disperarile tale am trecut si eu, dar cel putin aveam ceva mai concret decat tine. Am pus cartile pe masa si am stabilit sa mai asteptam pana la rezolvarea situatiei lui, dar un miracol s-a intamplat si totul s-a rezolvat mult mai repede, altfel nu stiu cum am mai fi supravietuit asa inca un an...
Iti doresc numai bine, incredere si noroc...
Trimis: Joi Noi 02, 2006 12:55 pm Titlul subiectului:
Draga Andreea, se pare ca situatia ta este foarte similara cu a Elissei. Poate poti sa o sfatuiesti mai bine ce sa faca.
In final ai invatat greaca??? Hihihihi
By the way, chiar anul asta, in vara, am fost in Santorini, in Kamari. Daca vrei sa schimbam impresii, cu mare placere...
Oricum cazul tau e ceva mai simplu decat al Elissei. Al tau prieten va ma i sta ceva timp in Ro. si isi va rezolva situatia profesionala, si asta o data rezolvata (banuiesc ca ba castiga bine), va veti putea muta in Gr. fara nici o problema si in timp o sa te realizezi si tu... Statutul nostru de emigranti si sotii de cetateni starini nu e chiar roz la inceput, dar in timp se amelioreaza si ne gasim si noi calea...
O zi buna!
