Trimis: Joi Oct 26, 2006 10:03 pm Titlul subiectului: amintiri si nostalgii
de multeori ne vin in minte amintiri dragi din copilarie,dela scoala sau mai stiu eu de unde....dar ne este cam jena sa le povestim....par atat de desuete! ei bine ,cred ca nu este adevarat ,asa ca am sa incep eu:
........
mergeam la scoala -(n.b. pe jos !! ai mei nu au avut masina...!!)si ne opream la o curte cu un roscov mare.....
betele erau pregatite si jap-trosc cadeau cateva roscove.....
nu, nu le spalam,le luam de pe jos si sugeam sucul acrisor.
apoi -fara spalat pe maini ajungeam la scoala.
Odata ,intr-o iarna ,plecam de la scoala cativa zburdalnici spre casa,iar langa scoala era o babuta ,mica si saraca ,care vindea seminte la cornet.
ei,fac eu un bulgare si zbang in cosul ei cu seminte si ....fugi....
ajung acasa ,dau raportul de ce a fost pe la scoala,cand ce sa vezi cine bate la poarta........? babuta
i se plange bunicii de paguba care i-am facut-o,bunica vorbeste cu ea si vad ca pleca ....
uf ,am scapat -sper eu.
-Imbraca-te si hai cu mine ,zice bunica.
ma imbrac-am de ales? si plecam
ajungem la casa batranei ,mica ,intunecoasa,dar foc de curata ,asta imi aduc bine aminte.
-Cere-ti iertare ! spune bunica pentru ce ai facut.
Imi cer iertare.
-Acum uite un cos de seminte ,fa 20 de cornete si umple-le.
Fac .Nu prea bine,incerc din nou ,inca odata,in fine reusesc cu chiu cu vai.
Vad cum bunica lasa ceva bani si ne intoarcem
Tacem tot drumul.
Mare fiind, de multe ori mi-am sarutat bunica si i-am amintit de lectia asta
Sper ca s-a bucurat
Trimis: Vin Ian 12, 2007 4:55 pm Titlul subiectului: Re: amintiri si nostalgii
barbu a scris:
de multeori ne vin in minte amintiri dragi din copilarie,dela scoala sau mai stiu eu de unde....dar ne este cam jena sa le povestim....par atat de desuete! ei bine ,cred ca nu este adevarat ,asa ca am sa incep eu:
........
mergeam la scoala -(n.b. pe jos !! ai mei nu au avut masina...!!)si ne opream la o curte cu un roscov mare.....
betele erau pregatite si jap-trosc cadeau cateva roscove.....
nu, nu le spalam,le luam de pe jos si sugeam sucul acrisor.
apoi -fara spalat pe maini ajungeam la scoala.
Odata ,intr-o iarna ,plecam de la scoala cativa zburdalnici spre casa,iar langa scoala era o babuta ,mica si saraca ,care vindea seminte la cornet.
ei,fac eu un bulgare si zbang in cosul ei cu seminte si ....fugi....
ajung acasa ,dau raportul de ce a fost pe la scoala,cand ce sa vezi cine bate la poarta........? babuta
i se plange bunicii de paguba care i-am facut-o,bunica vorbeste cu ea si vad ca pleca ....
uf ,am scapat -sper eu.
-Imbraca-te si hai cu mine ,zice bunica.
ma imbrac-am de ales? si plecam
ajungem la casa batranei ,mica ,intunecoasa,dar foc de curata ,asta imi aduc bine aminte.
-Cere-ti iertare ! spune bunica pentru ce ai facut.
Imi cer iertare.
-Acum uite un cos de seminte ,fa 20 de cornete si umple-le.
Fac .Nu prea bine,incerc din nou ,inca odata,in fine reusesc cu chiu cu vai.
Vad cum bunica lasa ceva bani si ne intoarcem
Tacem tot drumul.
Mare fiind, de multe ori mi-am sarutat bunica si i-am amintit de lectia asta
Sper ca s-a bucurat
Buna ziua Dle Barbu special pentru dv si pentru toti cei ce iubesc Bucurestiul, un cadou de inceput de an. Adrian Păunescu
--------------------------------------------------------------------------------
Îndrăgostit de București
Nu știu de ce, pe cât m-afund în viață
mă simt atras de fleacuri omenești,
și-mi place-n anotimpul de vacanșă
să-ntârzii, să rămân în București.
De el ne-am săturat, dar el ne place,
el e un prag lovit să vezi alt prag,
și-acum, când sunt sătul de locul zilnic
mă simt golit și-mi e deodata drag.
Pe piatra lui am tot bătut cadenșa
și-am s-o mai bat atât cât voi trăi,
spre un Olimp ascuns pe orice stradă
în cautarea marii poezii.
Aici m-au sufocat cu dulce teii
și au trecut aiurea anii mei
aici copiii mi-au venit la viață
și am născut și-am îngropat idei.
La București, copilăria toată,
visam s-ajung să pot și eu vedea
celebrii câini ce au covrigi în coadă
și să-ntâlnesc și eu pe mama mea.
Eu vara aș iubi-o pe orbește,
dar simt că toamna-i anotimpul meu,
când frunze și lumini pe bulevarde
mai dau halou părerilor de rău.
Când pe terase se mai bea o bere
și oamenii romanțe triste vor,
și-n curți se face vin din must de struguri
și toți bucureștenii au umor.
L-am părăsit destul, ca azi să-l caut
și să-l găsesc întodeauna treaz,
nu este el cel mai frumos din lume,
dar cel mai drag ne e în orice caz.
Mă pregătesc să fug din nou în țară
și să ciștig aripi dumnezeiești,
să pot gusta melancolia toamnei
în fiecare colț de București.
