Rechizite, uniforme si emotii.

[ina]

imi mai aduc aminte si ca neavand relatii peste granite, in perioada de scoala generala miroseam penarele colegilor, ma rog, nu pe toate, alea cu doua compartimente, cu fermoare, care aveau un compartiment cu creioane colorate nemtesti, Faberkastel se numeau, iar in celalalt compartiment existau stilouri cu penita subtire si pixuri creion de 0,7 si mai exista un locas pt. guma de sters din aia in doua culori si picuri din alea cu doua capete, unul pic si unul pix de scris peste pic.

eu facand scoala germana, aveam colegi cu parinti care lucrau in comert exterior, cu parinti securisti, ba chiar cu parinti atasati ai diverselor ambasade la bucuresti, si de aia copiii lor erau atat de dotati.

eu tin minte ca aveam o porcarie de penar chinezesc, din ala cu pisici pe capac si cu magnet pe o latura, si inauntru avea oglinda. nu-mi placea deloc, dar ce sa fac? se strica mai mereu, se taiau marginile alea hasurate si iesea buretele prin ele. aveam stilou pelican din ala cu pompita, nu din ala cu patroane cum aveau colegii "bogati". stiloul meu pelican curgea si eram tot timpul manjita de cerneala pe degetul mijlociu. aveam si eu pic, din ala alb, romanesc, luat de la librarie, care manjea foaia, si imi faceam solutie cu pic praf diluat in apa, si tineam varful de la pic in calimara cu potiune ca sa imbunatesc produsul finit. aveam si carioci din alea romanesti, cu capacul striat, ale caror varfuri se faceau maturici dupa 4 intrebuintari. le desfaceam si ma jucam cu pamatuful imbibat in culoare din carioca.


cel mai mult imi placeau creioanele chinezesti cu guma sus, si cu maimutoi roz sau portocalii. guma de sters era un caramidoi din ala maro inchis care manjea creionul, dar de sters nu stergea nimic. dar mirosul penarelor occidentale mi-a ramas si acum in nas, ceva amestecat intre lemn (de la creioane) si material bun. il asociam, ca si pe cel de sapun Fa, cu occidentul.

mai tin minte si mirosul de la cum se chemau...alea rotunde cu care pictam noi. nu guase. acuarele! mai tineti minte cutiile alea mici, albe si dreptunghiulare, cu cerculetele colarate in care inmuiam pensula si pictam? ce-mi placeau alea! dupa cateva "tablouri", tin minte ca se spargeau culorile din cerculete, din cauza ca pensula era uda, si cand se uscau se uscau asa, cu crapaturi, si la un momentdat cand deschideai cutia, iti cadeau culorile pe masa.

mai era si lipiciul pelican. cat ma putea enerva lipiciul ala. locasul in care intra lopatica era tot timpul ingalat, lipiciul nu lipea mai deloc, si plus de asta, si ala se usca, si nici cu cutitul nu mai reuseam sa fac nimic, nici macar cu apa calda turnata in recipientu ala galbui de plastic nu se inmuia lipiciul, si trebuia sa cumpar altul. mare porcarie.

si cum as putea sa uit invelitorile de la carti si caiete? la inceput erau colile alea culoarea indigo, pe care abia abia reuseam sa le utilizez ca lumea. trebuiau indoite pe carte, dupa care linia de mijloc trebuia taiata in doua locuri sus si doua jos, dupa care trebuia ridicat cotorul manualului/caietului si taieturile indoite si bagate frumos pe sub cotor. tot timpul le rupeam. dupa care lipeam etichetele alea dreptunghiulare cu inflorituri albastre pe margini, care puteau cumplit, mai rau decat timbrele. coperti urmate de faimoasele coperti de plastic, cu patratele mici infundante. care ar fii fost dragute daca s-ar fii gasit si alte culori in afara de maro inchis spre grena. singurul inconvenient era ca se lipeau caitele intre ele din cauza plasticului de calitate proasta. dar nu se rupeau si puteai sa le folosesti si in anul urmator.

dupa un timp au aparut si caietele cu 100 de file, care trebuiau manevrate cu maxim de inteligenta si atentie, pt ca deobicei zubrau foile din ele, nefiind bine lipite. dar erau mai bune, pt ca tovarasa invatatoare ne punea sa numerotam paginile, ca sa nu cumva sa rupem vreo foaie. si neputand sa le numerotam pana la 100 pt ca pierdeam prea mult timp, puteam sa speculam ocazia, si sa facem avioane din foile pe care le zmulgeam fara grija ca se va desprinde si alta foaie, asa cum era la caietele de 48 de pagini, cu tabla inmultirii pe spate.

[adelao]

ca tot veni vorba de scoala... sa ridice mina sus pe cine teroriza cordelutza!!.. eu am ridicat 2 miini ca pt. mine a fost un calvar. Am incercat toate tipurile de cordelutze, aia de plastic, cu un soi de model floral pe ea, oribil rau de tot si pe care se aduna praful asa ca dupa un timp cordelutza parea jegoasa...

Dupa care cordelutza elestic, dintr-o chestia ca un elastic de chiloti da mai lat care se prindea la ceafa cu un soi de incheitoare metalica.Ma stringea ingrozitor peste urechi, iar daca incrcam sa o pun pe dupa urechi se ridica spre virful capului si-mi cadea.

Orele de lucru manual, ne-au invatat sa crosetam cordelutze... e drept ca eu nu eram deloc priceputa si in 5 ani de general n-au reusit sa termin nici una... da oricum pt. nota mi-a facut mama una, pe care am si incercat sa o port, doar ca nici aia nu a avut cine stie ce succes. Asa ca in final cordelutza mea era mai mult pe banca decit pe cap si eu eram vesnic certata pt. chestia asta.

[ina]

eu pana in jur de 10 sept. eram in vacanta de vara la matusa mea la constanta. cand ma intorceam in bucuresti, ma apuca frenezia noului an scolar. imi stocam caietele din anul care trecuse, undeva, mergeam la libraria din colt (unde, apropo, sa nu uit, am fost de curand, si arata la fel ca si acum 20 de ani, era ac. vanzatoare infrigurata, cu caciula de blana de vulpe infundata pe cap si ac. produse proaste), unde stateam la coada cand se dadeau caite si rechizite.

imi luam cateva calimari de cerneala, creioane, ba intr-un an chiar am gasit stilou din ala micut, cu un cap de panda in varf, si tot ce-mi mai trebuia mie in noul an. manuale nu prea luam, pt ca ni se dadeau de la scoala, in pachete legate cu sfoara, mostenite de la colegii cu un an mai mari. uneori, cand avea mama bani, imi luam si ghiozdan nou. groaznice ghiozdanele alea. cu cadru de plastic, care stateau ca niste cutii uriase de posta-n spatele copiilor, si care aveau pe catarame ochi de pisica, si cu curele din ceva care aducea cu pielea.

dupa care veneam acasa, unde mamaie ma invatase cum sa imi usurez munca de a trage linii la caiete. respectiv masuram 1,5 cm pe prima foaie, trageam linia drept (!) dupa care impungeam cu acul de cusut in varful si in baza liniei, astfel incat pe urmatoarele 10-20 de pagini trebuia doar sa pun linia si sa unesc punctele intre ele, fara sa mai trebuiasca sa masor latimea liniilor pe fiecare pagina.

imi imbracam caietele pe care scriam cat puteam eu de frumos Trimestrul I, si le puneam ordonat, unul peste altul intr-o margine a biroului. dupa care imi aranjam pixurile, culorile si toate cele necesare in sertare, in care puneam in fiecare inceput de an o coala alba de hartie, ca sa nu se pateze lemnul de la cerneli si culori, si cel mai important, imi pregateam coperta de la carnetul de elev, pe care o curatam cu indrajire cu vata si spirt, ca sa nu mai aiba pete si mizerii din anul trecut.

dupa care incepeam cu mama cu tot, vanatoarea pe la Romarta copiilor, dupa uniforme. de cele mai multe ori gaseam doar uniforme de plastic, care se electrizau de toate alea, si care tineau ingrozitor de cald. imi doream foarte mult o uniforma din material textil, si un sortulet din ala frumos, dar rareori gaseam asa ceva. erau din alea cu guler alb, care se putea inlocui. uniforme de plastic care in combinatie cu detergentul marca Dero produceau un miros de caine ud, care putea fi combatut doar cu ingeniozitatea lui mama, de a pune lavanda in apa de clatire.

dupa care alergam si dupa cravata noua si inele noi la cravata, fusta plisata de pionier, curea de plastic bej cu catarama in forma de stema si camasa alba cu epoleti. sosetele trebuiau sa fie si ele albe, si imi placeau cel mai mult cele care imitau dantela, din alea cu gaurele. acelasi lucru era valabil si in anii de generala, cand cautam sarafane si camasi albastre. tin minte ca cea mai mare rebeliune a Liceului German a fost sa ne coasem shtrasuri pe poalele sarafanelor. asa sfidam noi conducerea. mai mergeam cu mama si la tutungerii unde se gaseau batiste chinezesti, si luam o duzina, cu modele diferite.

dupa ce achizitionam totul, veneam acasa, si calcam ce putea fi calcat, si mi le aranjam frumos, cat mai frumos, pe umerase in sifonier, imi faceam pantofii cu bareta si ma pregateam psihic pt a doua zi, prima zi de scoala.

[oltea]

ridic si eu mana ca capitolul cordeluta! groaznic ma enerva... si da! intr-adevar )) chestia aia din elastic mai lat cu incuietoarea de metal la ceafa a fost una din inventiile tare nereusite... mai era si varianta panglica simpla innodata frumos tot la ceafa.

da´ bineinteles ca nici asta nu mergea. ce cred eu ca nu functiona din start la cordeluta este faptul ca ti se electriza parul prin frecare cu cordeluta si ti se prineau firele de par ori in nod ori in incuietoarele de la ceafa si te trageau de par si, in acelasi timp, iti trageau cordeluta in jos. un chin!

mie mi-a placut putin mai mult uniforma de clasele 5-8 pentru ca avea croiala decolteului rotunda. si bineinteles inventaseram si noi diverse metode de infrumusetare: ori ii mai faceam un tiv ca sa fie mai scurt sarafanul ori il ridicam peste cordon ca sa il bluzam si deci tot mai scurt era. a doua varinata era cea multifunctionala pentru cazurile cand vreun profesor sau vreo profesoara ar fi fost mai putin tolerant.

mie mi se parea interesant sa imi suflet manecile la camasa iar mai tarziu mi-am dat seama ca pot sa-mi deschei un nasture in plus. parea totul mult mai lejer, dar tot cam ca niste "gospodine" cred ca aratam. imi placeau baietii cand isi suflecau manecile la camasa sau isi lasau manecile pur si simplu descheiate.

despre ghiozdane nu prea mai imi amintesc. iar despre continului lor... asta e o poveste intreaga! ... care va veni neintarziat!

[vasile]

mai avem: bomboanele cu fructe. unele aveau un ambalaj din ceolofan negru, pe care erau desenate niste cirese rosii, rosii. eram la gradinita si imi aduc aminte ca ne dadeau bomboane de-astea la sfarsitul mesei de pranza.

dupa aceea ne trimiteau la culcare, iar noi statea o ora, doua in patuturile pliante si sugeam din ambalajele de bomboane pana deveneau transparente.

putine lucruri erau asa bune ca vopseaua neagra si dulce.

[andrea]

da, nu toate lucrurile de atunci erau tampite
treaba ca acum imi aduc aminte cu ceva placere de asta...
legat de penare, eu am fost intr-o scoala generala obisnuita, adica nu liceul German, acre mi se parea ceva de lux si stiam de el doar din auzite, da, imi amintesc d eunpenar din acela chinezesc, pt. mine era ca o comoara, am avut asa ceva doar o dta, oricum se gasea super-rar in librarii, imi placea si desenul si magnetul si compartimentele...dar se rupea cam repede plasticul. Stiu ca il spalam uneori ca sa il am frumos si nu il mazgaleam. in rest am avut penare din acelea cu fermoar si imi placea sa am creioanele colorate aranjate, adica sa aibe varfurile intregi
pixurile straine erau tot asa, ceva magic, rar aveam cate unul, nu stiu cum facea rost, alteori se facea schimburi de pixuri prin clasa cu colegii, eu o dat aam dat un stilou sau un pix si am luat de la un coleg un alt stilou chinezesc mic, cu un cap de pisica la capat sau asa ceva, stiu ca mi-a placut f. mult, pe coleg il chema Boboc Suraj, era micut de statura si zambitor
mie imi placeau stilourile chinezesti cu pompita si penita aurie, unele scriau f. frumos, parca alunecau pe hartie, era o placere, cele romanesti cu patroane, acre cred ca au aparut mai tarziu, erau proaste, majoritatea. Mi-ar place sa am si acum un stilou chinezesc cu pompita, ca acela de demult.
imi placea si uniforma, nu ca ma dadeam in vant dupa ea, dar mi se parea normal, fierste ca nu stiam si de altceva, dar se murdarea des caci imi placea sa alerg si sa joc fotbal cu baietii, stiu ca aveam mai tot timpul julituri in genunchi si aratam inestetic si baieteste, cu coditele pruinse sus, inspre mijlocul capului, una intr-o parte si una in alta, f. rar la acelasi nivel, ma stresa ca nu pot sa le am la fel pe amandoua, una era mai jos alta mai sus.
nici mie nu imi placeau cordelutele, mai ales cele de plastic cu dintisorii acelia care ma zgariau si imi amintesc ca ma durea capul de la ele, ori erau prea mici sau tari nu stiu cum sa zic, ma durea unde era partea de metal, la ceafa, la cele cu inchizatoarea de metal..stiu ca bunica imi impletea parul in fiecare dimineata , era un chin cumplit pt. mine, aveam parul lung si mi-l impletea in spic si tragea de el ca sa iasa cum trebuie, aveam senzatia ca mi se ridica si pielea d epe fata si mi s efac ochii ca la chinez cand imi facea procedura asta. Sigur, ca aveam cea mai frumoasa coada dar...ce dureri...
am avut si cate 2 codite cu pampoanele alea imense la capat, adica nu erau chiar imense ca existau altele si mai mari care chiar nu imi placeau..baietii uneori ma trageau de cozi si le simteam pe spate cand alergam
mi se pare"ceva" ca pot sa imi amintesc si ca vorbim, cei de aici, si nu numai, de amintirile astea, nu stiu ce amintiri vor avea copii din ziua de azi sau chiar cei care acum au copii de 10 sau chiar 15 ani
ar fi interesant sa existe undeva scrise lucrurile astea, sa le putem citi cand vrem, sa stiu de exemplu ce amintiri legat de scoala avea bunica sau starbuinica sau ce jocuri juca bunicul meu care a murit si uneori imi e asas dor de el,
cred ca sunt importante generatiile, sa avem asa, ca un fir nevazut si totusi simtit care ne leaga, nu o dependenta ci o legatura, nu o fragmentare a timpului ci o curgere a lui

( ma scuzati pt. greselile de scris, la calculator asa se intampla, la mine...)


( imi place mult ce ati scris, toti, va multumesc ca am putut sa citesc lucrurile astea)

viata frumoasa
la toate timpurile!

Andreea

[nefeli]

Apropo de cordeluta....nu stiu cum era in alte scoli ,dar unde am fost eu ,in caz de nepurtare sau ca ai uitat o acasica...iti dadeau o bucata de hartie igienica pe post de cordeluta. Inceputul de an scolar...era minunat,desi nu era insotit decat rar de "shopping".faceam un rezumat al rechizitelor,daca era nevoie completam cu minimul necesar caiete.Din pacate ,mult adoratul penar chinezesc ,nu l am avut niciodata;stiloul chinezesc "cu penita de aur" de la mama mostenire.imi amintesc de ciorapii aia grosi striati albi....gen dres,cat plangeam sa nu i port Si ce m a fascinat dintotdeauna mirosul cartilor noi si caietelor cu coperti noi.
Sa nu uitam serbarile de sfarsit de an....cand se tragea linie...se facea careu in fata scolii...si se dadeau premii(cumparate de parinti) si diplomele alea verzui.Ah..si coronitele din flori.Mama pastrase cadrul de la prima si pe ea imi facea in fiecare an coronita.Jur ca era cea mai frumoasa coronita

[benmore]

buna fratilor, mi s-a facut parul de gaina citind amintirile voastre. Si mi se par atat de familiare... multe dintre ele, chiar daca au fost acum douazeci de ani... sau mai mult ...
N-o sa credeti dar mie mi-e atat de dor sa scriu cu un stilou chinezesc, din ala cu penita aurie (nu cred sa fi fost de aur ) Si cand ma gandesc ca in scoala eram atat de iritata ca nu aveam voie sa ne facem temele decat in stilou, si mai apareau purcisorii de cerneala. (se mai infunda stiloul si cum noi intotdeauna am fost inventivi, un pic de shake, shake ni se parea ca rezolva problema doar ca apareau purcisori, cateodata. si ni se scadea nota...

Da de pixurile cu jumatatea de sus ca si in lichid cu o gagica care se misca (normal) cand intorceai pixul, va mai amintiti? (scuze, cam dificila exprimarea...)


Si de ceasurile colorate electronice de la sarbi, de care eu cel putin eram tare mandra - noroc cu delegatiile lui tata pe la Arad si Timisoara.

Si ciocolata cu Rom - mica cu eticheta in 3 culori maro, galben si albastru cred, cu o litera pe fiecare culoare. Doamne ce buna era?

[horiasicatrinelvoringreci]

Amintirile sunt absolut savuroase. Ar trebui sa fie nelipsite din orice studiu al comunismului sau din orice raport de condamnare a comunismului. De la chinezi am importat multe in acea perioada, dar in special picatura, acel lucru marunt sau neinsemnat despre care nici prin gand nu ti-ar trece ca este dureros, dar care, prin repetitie, devine sfredelitor.
Pe de alta parte este prima marturie pe care o citesc despre "senzatiile" pe care i le dadea comunismul unei fetite traitoare in epoca. Intotdeauna mi-am privit colegele de clasa uluit de eleganta cu care reuseau sa-si poarte falsurile vestimentare, uniformele sintetice, cu cata rabdare si gratie reuseau infruntau tentintele crestet-fuge ale cordelutelor. Noua, baietilor, nu ne pasa: puteam sa fim imbracati oricum, am fi aratat la fel: transpirati, cu camasa scoasa din pantaloni, prafuiti. Citind memoriile Inei imi dau seama cata investitie se afla in acest rezultat, ce preocupare si cata frustrare se afla in spatele acestui rezultat sclipitor, in spatele ordinii riguroase a rechizitelor saracacioase, in care stralucea ca o perla vreun stilou, penar, trusa de matematica. Ina, felicitari pentru text!

[chioreancalin]

Salut.
"Revolutia" m-a prins la sfarsitul primul trimestru din clasa I.
Multe amintiri din perioada comunista, legate de scoala nu prea am.Dar imi amintesc foarte bine de guma de sters maro, care efectiv in momentul in care incercam sa sterg ceva pe caiet, rupea hartia.Nici caietele nu erau mai presus.Foaia zici ca era absorbant.Cand trebuia sa scriu cu cerneala era un adevarat "mers pe sarma".Daca intarziam mai mult cu penita pe hartie, era gata "purcelusul".Imi amintesc de asemenea penarele chinezesti de care ati amintit mai sus, cu magentul, compartimentele interioare si plasticul care se rupea (al meu s-a rupt dupa vreo 2 luni de la inceperea scolii).Liniarele cu doua imagini, daca va amintiti, schimbai putin pozitia liniarului si se vedea alta imaginie.Pe spate aveau tabla inmultirii.La capitolulul stilou, am avut un noroc incredibil.Au gasit ai mei, cu ceva relatii, un stilou chinezesc cu penita originala,etc...dar care a rezistat pana in clasa a 5-a parca, cand jumatate din penita s-a rupt.A fost o unealta pe cinste.
Cam astea sunt putinele mele amintiri.
Numai bine!

[daredevil]

Toate amintirile descriese de voi imi sunt atat de familiare ....parca le-as fi scris chiar eu cu manuta mea intr-un alt timp.
Inceptul de an pentru mine era unul dintre cele mai groaznice momente, acea agonie si alergatura...
Culmea nu mi-a placut niciodata scoala desi eram printre primii elevi din clasa 1 pana in a12a. Dupa la facultate am inceput sa ma 'distrez'.
Nu o sa uit niciodata diminetile de iarna pe drumul spre scoala, cu acel ghiozdan ingrozitor si inconjuarata de un miros de plastic care crestea odata cu cresterea temperaturilor de afara.....traiam intr-o continua oroare si cel care ma tinea de mana si ma conducea spre scoala si intelegea prin ce trec era tata care ma privea si ma incuraja ca o sa treaca toate, fara ca eu sa-i spun vreodata ce e in mintea mea. Am avut si am cei mai dulci parinti din lume.....care au trait mult mai intens comunismul (in 89 eram clasa a 3 a) si au incercat sa-mi faca viata cat mai usoara si inca continua desi am ajuns si eu la o varsta; tatal meu fiind navigator in marina comerciala ca si unchiul si bunicul meu -aceasta meserie creandu-le destule amintiri neplacute din timpul comunismului.

[cucuta]

buna tuturor,
am sin eu cateva amintiri din acele vremuri.eram dintr-o familie saraca tin minte ca ma uitam la colegii mei care aveau bani ca veneau cun stilouri din alea chinezesti pe care eu ii rugam sa-mi dea sa scriu macar o fraza nu am avut niciodata un astfel de stilou. prin clasa a 5 a tin minte ca am vazut pentru prima data o banana la o colega din care nu ne-a dat sa gustam.odata eram in drum spre scoala si am vazut o coaja de banana pe jos sim-am uitat in stanga si-n dreapta, m-am aplecat am luat coaja ,am mirosito si cred ca am si gustat un pic din ea.
ce sa mai zic...
sunt multe dar nu mai pot sa mai zic nimik ma luat tristrtea nu-mi vine sa cred.
cred ca e prima data in care vorbesc despre asta